New Orleans

Luna trecuta mi-am dat ultimul examen cumulativ asa ca voi incepe cu o veste dintre cele fericite: din 7 examene am acumulat cele 10 puncte necesare pentru a trece la urmatoarea etapa a programului meu de doctorat. Pentru cei interesati voi trece in revista si examenele pe care le-am dat:

  1. Spectrometrie de masa (1)
  2. Analytical Chemistry A-page Articles (0)
  3. Metode de separare (2)
  4. Analytical Chemistry A-page Articles (1)
  5. Take-home (2)
  6. Spectrometrie optica (2)
  7. Analiza suprafetelor (2)

Am pus in paranteza si numarul de puncte, desi sunt convins ca nu inseamna mare lucru. Dintre toate subiectele amintite mai sus, stapanesc cel mai bine spectrometria de masa, desi punctul pe care l-am primit nu demonstreaza acest fapt… :o( Acum urmeaza ceva si mai urat – sustinerea unei propuneri de cercetare intr-un domeniu diferit de cel in care fac cercetare…

Dar sa trecem de la chestii profesionale la alte chestii profesionale: saptamana trecuta am participat la a 225-a conferinta ACS in New Orleans. Conferinta a fost uriasa, efectiv am scapat-o de sub control. Am avut noroc ca printre interesele reprezentate (extrem de diverse) s-a organizat o sectiune dedicata electrospray-ului (in onoarea lui John Fenn, laureat al premiului Nobel in 2002). Vertes a avut si el o prezentare in aceasta sectiune alaturi de numele cele mai mari din domeniu (Fenn, Enke, McLuckey, Marshall, Beauchamp, Smith, Bowers, Cooks, Clemmer, Van Berkel, Cole). Restul conferintei a fost extrem de neinteresanta (cel putin din punctul meu de vedere). Gand la gand cu bucurie, nici altii n-au fost foarte interesati de posterul meu…

Ca sa nu pierdem vremea chiar de pomana, am vizitat orasul in timpul liber pe care l-am avut la dispozitie. Si nu ne putem plange de lipsa acestuia, mai ales pentru ca Vertes ne-a lasat sa stam pana duminica, desi conferinta s-a incheiat joi. Inainte de a pleca la conferinta am fost amenintati ca totul va fi extraordinar, o vom tine intr-o petrecere de dimineata pana noaptea, chiar vom avea voie sa bem bauturi alcoolice pe strada (ceea ce e ilegal pe majoritatea teritoriului SUA).

In timpul zilei nu exista prea multe de facut. Am luat tramvaiul pe St. Charles Avenue ca sa vizitam zona rezidentiala a orasului. In afara de case n-am vazut mare lucru, dar acestea au fost cu adevarat superbe. Am petrecut cateva ore si in gradina zoologica in care cateva animale plictisite au pierdut de mult curiozitatea de a intelege ce se intampla cu ele. Doar urangutanii si leii de mare au facut cateva ghidusii spre deliciul privitorilor. In final ne-a cam parut rau de timpul (sub toate formele) pierdut acolo…

In schimb acvariul a fost foarte bine pus la punct (desi cam micut comparativ cu pretul biletului). Am fi vrut sa vizitam si un muzeu (D-Day Museum), dar pretul ne-a intors din drum: avem in DC o multime de muzee gratuite pe care n-am reusit sa le vizitam inca… Am preferat sa mergem intr-o croaziera pe Mississippi cu unul dintre faimoasele vaporase locale, Natchez. N-am fost suficient de inspirati si am mers in timpul zilei… Ulterior (intr-o seara) am trecut din nou pe langa Natchez si am auzit orchestra cantand jazz live. Ceea ce (bineinteles) nu s-a intamplat in timpul zilei.

In New Orleans fiecare zi e motiv de petrecere (mai bine-zis fiecare noapte, pentru ca orasul e cam adormit in timpul zilei). Nu exista vizitator care sa nu ia la picior French Quarter (mai ales Bourbon Street), unde chiar si impatimitii petrecerilor pot invata ce inseamna cu adevarat viata de noapte. Strada e plina de baruri, cluburi si magazine. Nici n-am crezut ca-mi place jazzul (care cica s-a nascut in New Orleans), pana cand am ascultat live la unul dintre baruri. Am fost la un club in varful World Trade Center-ului care se numeste (destul de enigmatic) 360°. Abia dupa ce am ajuns la inaltime am observat ca podeaua clubului se invartea in jurul axei proprii, astfel incat poti vedea orasul in toate directiile. In varful hotelului in care am locuit exista si un restaurant cu acelasi comportament. Am ascultat muzica live si intr-un Hard Rock Cafe… dupa ce-am iesit de-acolo n-am mai auzit aproape nimic cam o jumatate de ora…

Alaturi de muzica, mancarea si bautura joaca un rol deosebit in atragerea turistilor (desi preturile sunt exagerate chiar in comparatie cu cele din DC). Am incercat sa fac cunostinta cu specialitatile locale, dintre care cele mai faimoase sunt jambalaya si fasole cu orez. Destul de bune, desi nu le-as declara drept favoritele mele. Nefiind un iubitor al alcoolicelor, dintre bauturile locale am incercat doar Hurricane, care a fost… alcoolica. N-am scapat ocazia de a trece prin cele mai faimoase restaurante (Pat O’Brian) si cafenele (Cafe Du Monde).

Cam atat despre New Orleans, inchei cu o alta veste dintre cele fericite: in seara asta iau avionul catre casa! Un nou vis de (aproape) trei saptamani!

Please vote for us on Top Baby Blogs. Thank you!

Related posts:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *