Politici

Politica romaneasca de aprobare pripita a tot ce vrea fratele mai mare american da rezultate. Iliescu a facut o vizita la Washington ca sa primeasca un os de ros (o medalie din partea GWU) si sa-si lanseze cartea pe care a scris-o in timpul in care putea sa-si vada de treaba. Foarte metaforic, si-a intitulat discursul “The Romanian Journey”, dar n-a fost vorba de romanii care parasesc tara din diverse motive. Dupa cum ma asteptam, a insistat pe integrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Trebuie sa marturisesc ca am ramas impresionat de engleza pe care o vorbeste si de modul in care a reusit sa raspunda la intrebari (unele destul de dificile). Imi pare rau ca nu l-am intrebat daca romanii cauta si ei arme de distrugere in masa in Irak, avand in vedere ca americanii n-au gasit inca. Intrebarile au fost scrise pe hartie si colectate, ceea ce mi-a dat impresia ca vor fi selectate doar cele de bun-simt. Dar au “trecut” si intrebari de genul:

  • Cum ar trebui sa se schimbe administratia romaneasca pentru ca Romania sa nu mai fie perceputa ca si calul troian al Europei?
  • Cum comentati rezultatele unui sondaj recent conform caruia romanii sunt cei mai nefericiti oameni de pe planeta?

Seara urmatoare am participat la o receptie la Libraria Congresului. Am intarziat, asa ca am pierdut discursul zambitorului. Dar am ajuns la timp sa aud zbieretele unei femei, care parea sa incante audienta cu inflexiunile vocii sale. Dar, fiind un ignorant in domeniu, n-ar trebui sa judec ceea ce am auzit prin prisma a ceea ce-mi gadila urechile intr-un mod placut. Noroc ca amplificarea era la nivelul la care schimbul de idei cu persoanele din jur nu era ingradit. Spre rusinea mea, n-am recunoscut-o pe Nadia Comaneci cand am vazut-o, ba chiar ma intrebam de ce se inghesuie lumea sa-si faca poze cu ea.

Din mesajul pe care l-am primit anuntand cele doua evenimente, mi-am dat seama ca alti 7 romani isi fac studiile la GWU. Ca sa ne cunoastem, am organizat o seara romaneasca la unul dintre barurile din jurul GWU (Froggy Bottom). Ni s-a alaturat si un grup de romani care se afla la GWU cu un program de un an. Probabil ca vom repeta iesirea, pentru ca a fost destul de reusita.

Intre timp am ajuns si la biserica romaneasca din Alexandria, care a incercat sa stranga ceva fonduri, vanzand mancare romaneasca si diverse vechituri donate de enoriasi. Initial am crezut ca am gresit adresa, pentru ca biserica era ocupata de etiopieni, care se vaicareau de ti se rupea inima. Apoi am aflat ca de fapt se rugau iar inchirierea spatiului este o alta modalitate prin care biserica strange fonduri. Eu am jucat rolul de voluntar si am fript mici prin toate partile si mai ales in cele esentiale. Bineinteles ca micii au trebuit sa treaca controlul tehnic de calitate inainte de a fi aprobati pentru consum de catre populatie. Imi lasa gura apa cand ma gandesc si la sarmalele pe care le-am controlat…

De cand am ajuns in DC, am tot auzit oameni vorbind de casa lui George Washington de la Mount Vernon. Acum ma pot lauda ca am vazut-o, desi nu mi se pare ca a meritat sa platesc intrarea. In drum spre atractia principala (conacul) se afla o sera, un mic muzeu, gradini, grajduri pentru animale si pentru sclavi. Dupa ce am stat la coada aproximativ o ora, am vazut o gramada de camere (majoritatea dormitoare pentru oaspeti) si m-a izbit luxul lor in comparatie cu mizeria din “locuintele” sclavilor. Punctele strategice erau populate de oameni-papagal (despre care am auzit ca ar fi voluntari), care recitau aceleasi fraze din cinci in cinci minute, pe masura ce trecea lumea in zona lor de actiune.

Am petrecut ceva timp si intr-o expozitie de arta moderna. Intr-o galerie au fost expuse incercarile (ne)reusite ale lui Picasso de a face reprezentari cubice ale iubitei lui. Daca as fi fost in locul ei, i-as fi dat cu tablourile peste cap si l-as fi parasit, nici n-as fi asteptat sa aiba prea multe tablouri cu care sa ma obosesc. O alta galerie s-a bazat pe talentul unuia (nici macar nu i-am retinut numele) de a taia cu foarfeca bucatele de ziare, hartie, carpe de diferite culori si de a le lipi pe hartie, eventual amestecate cu ceva acuarela. Noroc ca a fost si o galerie de pictura franceza “normala”, altfel as fi plecat de-acolo cu impresia ca nu-i greu sa fi artist.

Una dintre destinatiile recente a fost o conferinta in Somerset, New Jersey (Eastern Analytical Symposium), la care o studenta care lucreaza cu mine a castigat un premiu. Pentru ca Somerset nu e foarte departe de DC, am preferat sa inchiriem o masina decat sa mergem cu avionul. Si pentru ca nu mai aveau masina care am rezervat-o, ne-am trezit intr-un Lincoln. O masina aproximativ noua (doar vreo 6000 de mile la bord), uriasa, foarte stabila, confortabila (scaune imbracate in piele) cu toate comenzile (geamuri, oglinzi) automatizate. Condusul a fost o placere, desi initial credeam ca nu va fi foarte usor.

In Somerset n-am vazut decat cateva case si hoteluri. In rest campie. Singurul loc in care se poate vedea ceva e un oras apropiat (New Brunswick), in care se gaseste si o universitate destul de celebra (Rutgers University). Dupa ce am cautat fara succes un restaurant in Somerset, am cinat la un restaurant irlandez din New Brunswick impreuna cu cei opt premianti, o parte din profesorii lor si coordonatoarea programului. A doua zi am pranzit cu presedintele simpozionului (Henrik Rasmussen), care s-a laudat ca simpozionul lui e mai mare decat FACSS-ul ca si numar de participanti.

Dar acest fapt nu ne-a impresionat foarte mult, asa ca am intins-o la New York pentru o zi, lasand conferinta sa se desfasoare fara noi. A fost o zi destul de trista, parea ca ploaia poate incepe in orice moment. Vizibilitatea redusa ne-a redus dorinta de a vedea orasul de pe Empire State Building. Dupa ce ne-am plimbat pe Broadway, in Times Square, ne-am pierdut prin Central Park si am batut Madison Blvd. In momentul in care a inceput ploaia eram deja in tren cu destinatia New Bunswick. Hotarat lucru: trebuie sa merg din nou prin New York, ca mai sunt multe de vazut.

Please vote for us on Top Baby Blogs. Thank you!

Related posts:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *