Santa brought me a bike

I recently started being aware that a white-bearded man dressed in red (Santa) brings gifts to children on Christmas. Of course, I tried to narrow his choices for my gift to a purple-and-pink bike. My parents were worried because of practical issues, like how is Santa going to bring such a big item and how will it fit under the tree. I convinced them that Santa can break the bike and leave it under the tree in little pieces, then we can put it together. Anyway, they kept warning me that Santa is always watching and knows if I behave or not; that’s one of the reasons why I finished my food more often these days.

Now, guess what I found under the tree this morning when I woke up? A disassembled purple-and-pink bike! I knew Santa could do it! I also got a Duplo set from my parents, but the bike was way more interesting. Here is a set of pictures of me with my new bike:

Related posts:

JC Penny photo session

I loved my Halloween costume so much that I wanted to wear it everywhere. But still I didn’t love it as much as my mommy. She loved it so much that she took me to the JC Penny portrait studio for a few professional pictures. Here are some of the best:

Since we were in the photo studio, we took a few Christmas pictures, too. Mommy had another dress available for me to wear, the studio had the background available, so here is what came out:

Related posts:

Merry Christmas

This was my third Christmas and I spent it partying. I only had Parna to play with (poor Sara and Sina were sick), but the older kids also played with us. I ate a BIG apple (and that was all I had for dinner). Of course, we opened gifts, and I made sure one of them (a book) was put to good use (I asked daddy to read it). I ended up going to bed way later than usual.

Related posts:

Santa was here

Christmas is really cool: not only you get gifts from friends, you also find more gifts under the tree! I have no idea how mine ended up there, but I am not really interested in details right now. What matters is that I found it and then I checked out some of the shiny ornaments on the tree. It’s not that I don’t care about gifts, but those ornaments were really shiny. Well, eventually I got back on track, I pulled the gift from under the tree, ripped off the package and I discovered a sketchpad. Isn’t this an awesome time to be an artist?

There is something under the Christmas tree Look - shiny ornaments! I am going to check out the red package Soon I will figure out what I got Neato - I have my own pen now

Related posts:

Merry Christmas

Today I had a lot of fun watching my parents try to take pictures of me with our Christmas tree. They were hoping that I would stand in front of the tree as long as they needed to take pictures. Their hopes were crushed. Immediately after being startegically placed in front of the tree, I would start wandering around to mess with their pictures. To make things even more amusing, we had a party to go to and we were pressed by time.

The party was very similar to other parties we have been to. We played with whatever toys were available, trying to disregard the attention we were getting from the grown-ups. I went again through the pains of eating food, instead of being allowed to happily chew on the toys. Christmas parties are awesome for us (the kids), not only because we play with our friends, but we also get a bunch of gifts.

This is me with my Christmas tree My parents wanted to be in the picture, too At the Christmas party With the other kids Sara plays with one of my gifts

Related posts:

Merry Christmas

This morning felt special because my parents dressed me up in an elf outfit that mommy got for my first Christmas. This outfit was celebrated by a long photo session, which included mommy, daddy, buni and our Christmas tree. Along with some milk before and after, this pretty much sums up what happened between two sleep sessions. Enjoy the pictures!

Related posts:

Craciun… And All That Jazz

In cei aproape cinci ani de cand am ajuns in buricul politic al Americii am auzit din cand in cand ca locuinta ambasadorului Romaniei la Washington adaposteste evenimente la care comunitatea romaneasca este invitata sa participe. Un exemplu este sarbatorirea zilei de nastere a Romaniei in fiecare intai de decembrie. Oare pe ce sa dau vina ca n-am participat la aceste evenimente? Sa spun ca primeam invitatiile prea devreme si aveam timp sa uit de ele? Sa spun ca si daca nu uitam ma lovea comoditatea (ca sa nu spun lenea, ca nu-mi place cum suna)? Ei bine, cu ocazia Craciunului am invins in lupta cu mine insumi si am vizitat al doilea teritoriu romanesc din SUA (primul ar fi ambasada).

Ambasadorul (Sorin Ducaru) l-a invitat pe un vechi prieten de-al sau (Valentin Radu) sa sustina un concert. In prima parte, i-am ascultat pe cei de la Vox Renaissance Consort care ne-au colindat intr-o atmosfera de epoca la care a contribuit costumatia personajelor si colinzile vechi de cateva sute de ani. Surprizele cele mai placute ale serii au fost colinzile romanesti. Avand in vedere efortul pe care l-au facut americanii sa invete cuvintele, n-ar fi frumos sa-i critic ca n-au reusit sa pronunte corect cateva sunete ciudate ale limbii romane. Au fost chiar foarte simpatici.

Valentin Radu m-a lasat fara cuvinte cand a interpretat la pian o melodie populara. Intre timp prin simpla trecere la imbracaminte de culoare neagra, Vox Renaissance Consort s-a metamorfozat subit in Philly Jazz. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la atmosfera de Craciun, mi se pare ca jazzul se potriveste ca nuca-n perete. Dar nefiind fundamentalist religios, am gustat la maximum unele dintre cele mai bune piese de jazz la care m-as fi putut gandi. Pe la mijloc, am fost din nou derutat de o selectie din Phantom of the Opera… Dar apoi jazzul s-a scurs pana la sfarsit, cand am fost readusi in transa de Craciun. Si ca meniul sa fie complet, aplauzele finale au starnit o scurta avalansa rock-and-roll.

In final ambasadorul i-a oferit lui Valentin Radu o medalie din partea presedintelui, intru recunoasterea meritelor artistice, luptei de popularizare a culturii romane in SUA, popularizarea culturii internationale in Romania si probabil alte chestii pe care nu le-am retinut… In acest context, Valentin Radu a considerat ca e cazul sa se bage si prin politica lumii ca sa-si exprime adeziunea la “actiunea” din Irak. Nici in cadrul unui eveniment cultural de Craciun nu ne putem lepada de harul de-a fi aplaudacii americanilor… Si daca n-ar fi altele (multe) pentru care i-am putea ridica in slavi…

Pentru ca bate Craciunul la usa, inchei cu urari de Sarbatori Fericite si un An Nou plin de bucurii si realizari pe toate planurile! Macar urarile electronice sa ajunga la timp, ca iar am tergiversat scrierea felicitarilor…

Related posts:

Florida

Ideea unei ierni reci si (mai nou doar uneori) albe mi-a fost atat de familiara incat niciodata nu m-am gandit ca ar putea sa-mi fie (foarte) cald de Craciun. Dar posibilitatea vizitarii Floridei mi-a deschis apetitul pentru un Craciun mai putin traditional, impartit intre plaja si ocean. Graba si intarzierea cu care am luat hotararea au avut consecinte destul de brutale la adresa buzunarelor. Optimismul si increderea in sansa combinate cu neglijarea previziunilor meteorologilor au avut si ele efecte oarecum neplacute pe care le-am simtit chiar de la inceputul mini-vacantei.

Furtuna care s-a abatut asupra nord estului Americii a obligat companiile aeriene sa-si amane sau sa-si anuleze unele zboruri, iar “norocul” n-a ocolit compania cu care am zburat (US Airways). Lucrurile s-au inrautatit si mai mult datorita neseriozitatii multor angajati, care si-au luat liber pe motiv de boala (informatie ulterioara). Astfel, manipularea bagajelor a ramas in sarcina a doua femei la care ne uitam cu mila din avion pentru ca pareau mai bine pregatite pentru relatii cu publicul. Amanarile s-au concretizat intr-un total de 7 ore, astfel incat am ajuns in Orlando dimineata in loc de miezul noptii. Pacat ca am inchiriat camera la hotel (Radisson Worldgate Resort) pentru noaptea respectiva, oricum n-am mai dormit. In schimb am gasit locuri in care se poate manca foarte bine incredibil de ieftin (Ponderosa si Sizzler).

Orlando este un oras de vacanta renumit pentru parcurile de distractii. L-am mai vizitat in urma cu cativa ani cu ocazia unei conferinte si am trecut prin doua din parcurile Disney. Programul incarcat ne-a limitat la un singur parc, iar vremea plangacioasa ne-a usurat alegerea intre cele doua parcuri Universal. Pentru ca Universal Island of Adventure se preteaza la o vreme mai buna decat cea disponibila, am hotarat sa vizitam Universal Studios. Am inaugurat parcul cu incercarea palida a unui rechin (inspirat din filmul Jaws) de a ne speria, reusind doar sa ne ude putintel. Am trecut prin senzatii mai tari virand cu succes in intuneric printre mumii, gandaci si bile de foc (Revenge of the Mummy). Am petrecut o jumatate de ora foarte educativa si amuzanta la un spectacol unde am invatat cum se produc efectele speciale in filmele de groaza (Horror Make-Up Show). Nu-mi aduc aminte foarte multe din timpul cutremurului din 1977, dar am simtit pe pielea mea un cutremur simulat in timp ce mergeam cu metroul (Earthquake).

Dupa ce ne-a antrenat in vederea unui eventual atac al extraterestrilor (Men in Black), Will Smith ne-a sters din memorie faptul ca am tras in extraterestrii cu pistoale de jucarie. Probabil de-aia nu ne-a fost frica sa ne aventuram pe planeta lui E.T. ca sa vedem robotei si plante exotice. Intr-o tentativa de a salva omenirea, am amestecat viitorul cu trecutul (Back to the Future) ca sa ne implicam voit intr-un accident de circulatie. Intr-o galagie infernala si ferindu-ne cu foarte mare greutate de vedeniile ochelarilor 3D, l-am ajutat pe guvernatorul Californiei sa distruga cativa roboti mai rai (Terminator). Rapirea printesei Fiona ne-a antrenat intr-o cursa 4D alaturi de Shrek si magarus (Shrek).

Am participat si la cateva spectacole in aer liber, unde am vazut cativa monstrii (printre care omul-lup, Frankenstein si Dracula) cantand rock alaturi de fete grasute. Pe treptele muzeului de arta din New York, o fantoma si-a batut joc de vanatorii de fantome, obligandu-i sa fredoneze cantece de Craciun (Ghostbusters). La lasatul serii firma Macy’s a organizat o parada de Craciun, care nu prea avea nimic de-a face cu nasterea Domnului. Dar scolile locale si-au scos fanfara in parc ca sa exerseze printre personajele de film.

Drumul dintre Orlando si Key West (punctul cel mai sudic al Americii) masoara in jur de 600 km, dintre care ultimii 200 km duc de la o insula la alta. Imbunatatirea vremii comparativ cu ziua precedenta ne-a alimentat sperantele. Dupa ce ne-am cazat la un hotel care nu oferea chiar atat de mult cat promitea numele-i rasunator (Crowne Plaza), am pornit sa vizitam insula de-a lungul celor doua drumuri mai importante (Duval St si Truman Ave). Manati initial de foame, apoi de o ploaie torentiala, am observat ca sarbatorile inseamna zile libere sau scurte pentru multe restaurante. Am mancat la un restaurant a carui specializare pe preparate de peste se poate ghici datorita numelui (Crabby Dicks’) si am continuat sa hoinarim pana ne-a prins din nou ploaia. Fiind aproape de primul bar din Key West (Capt Tony’s Saloon), am intrat sa jucam un biliard.

Dimineata urmatoare, in timp ce soarele zambea stramb iar oceanul era agitat de o furtuna in larg, am reusit sa-mi spuber mitul Craciunului rece cu o baie in oceanul albastrui. Se pare ca am ajuns pe cea mai buna plaja din Key West (cea din parcul fortului Zachary Taylor), lucru deosebit de indoielnic privit prin prisma bolovanilor care-mi loveau picioarele la intrarea in apa. Am vizitat si fortul, care a fost construit timp de 21 de ani incepand in 1845. Peretii au fost degradati de timp si crapati de furtunile care se abat asupra Floridei. Acum adapostesc cateva arme al caror mod de utilizare este explicat in cele mai mici amanunte celor interesati.

Key West este insula in care se gasesc cele mai “sudiste” obiective turistice, printre care centrul de casatorii (Southermost Wedding Chappel), motelul (Southermost Motel) si casa (Southermost House). Truman si-a construit aici o casa de vacanta, care contrar asteptarilor nu se afla pe bulevardul Truman. Dar cel mai interesant obiectiv din Key West este casa lui Hemingway, unde cei interesati pot afla amanunte picante din viata scriitorului. Aici am aflat ca acesta iubea femeile (chiar s-a casatorit cu patru dintre ele) si ca avea o multime de pisici (majoritatea cu 6 degetele la labutele din fata), care purtau numele prietenilor sau diverselor celebritati ale vremii. S-a certat cu nevasta care a construit prima piscina din Key West si (drept razbunare) a adus in curte un pisoar de la unul dintre barurile capitanului Tony.

Dar deoarece calatorului ii sade bine cu drumul, am urmat cei 260 km dintre Key West si Miami, unde am ajuns odata cu caderea intunericului. Cel mai interesant loc pe care l-am vizitat a fost districtul Art Deco (Ocean Dr), unde formele se imbina cu luminile si culorile intr-un spectacol arhitectural extraordinar. Aici se gaseste si palatul pe treptele caruia a fost impuscat Versace (Casa Casuarina). Am mancat la restaurantul Gloriei Estefan, care-si atrage clientii prin preturi moderate la mancare pentru a le da o lovitura de gratie cu preturile bauturilor.

N-am fost suficient de norocos sa fac o baie si la Miami, desi am fost pe plaja la Key Biscayne. Pentru ca vremea s-a racit mult sub media normala, pot sa ma laud doar ca am vazut farul. In schimb am colindat pe unele din drumurile cele mai frumoase din Miami, printre care Coral Way, S Bayshore Dr. Am ajuns la aeroport la timp ca sa aflam ca din cauza vremii, avionul va avea intarziere si vom pierde legatura. Dar ne-au oferit alte bilete, astfel incat intarzierea a fost redusa la doar aproximativ doua ore.

Ajunsi acasa, am aflat ca US Airways a pierdut de Craciun aproximativ 10.000 de bagaje. In acel moment am inceput sa-mi explic muntii de bagaje care ne-au intampinat pe aeroportul din Orlando si sa ajung la concluzia ca totusi am fost norocosi. O alta concluzie importanta la care am ajuns: daca cineva vrea sa vada toata Florida in patru zile, va vedea foarte multe autostrazi care seamana unele cu altele. Noroc ca n-am incercat :)…

Daca am fi avut inspiratia sa amanam totul cu o saptamana (de anul nou) am fi avut parte de vreme mult mai buna. Si n-as mai fi incercat sa-mi imaginez de ce un milion de oameni se duc in New York, se inghesuie in Times Square si asteapta sa cada o bila iluminata intr-o cana de macaroane. Mass media are o putere extraordinara asupra mintii umane, o suceste in asemenea hal incat transforma un spectacol ieftin intr-un eveniment la care vrea sa participe toata lumea.

Related posts:

Cher

Cher – care nu de mult a implinit 58 de ani – a inceput sa-si ia ramas bun de la admiratori in 2002 printr-un turneu intitulat sugestiv Never Can Say Goodbye. Se pare ca inca tot n-a reusit sa spuna “adio” tuturor admiratorilor, pentru ca turneul va continua chiar si in 2005. La inceputul acestui decembrie a fost prevazuta o oprire a convoiului in Washington DC. Nefiind un admirator foarte infocat, am cantarit serios oportunitatea de a arunca $50 pe bilet, dar am cazut in ispita la argumentul ca e vorba de o artista celebra pe cale de retragere.

MCI center, o sala de sport/spectacole imensa in care incap pana la 20,000 de oameni, a inceput sa se umple doar pe la 7:30, cand trebuia sa inceapa concertul. Sala a fost aproape plina in jur de 8:00, cand concertul a inceput practic. In loc de Cher, pe scena au aparut Village People care avea rolul de a insufleti atmosfera. Mi-am amintit de unele cantece de-ale lor (Macho Man si Go West), dar parca sunau execrabil in comparatie de versiunea pe care o stiam eu. Aveam dubii in legatura cu sunetul, dar ulterior am ajuns la concluzia ca oamenii si-au cam pierdut vocea. Dupa o ora m-am bucurat cand si-au terminat actul cu singura piesa care au cantat-o relativ bine: YMCA.

Dupa inca o jumatate de ora, timp in care scena a fost reorganizata, a inceput concertul Cher cu cateva observatii sarcastice la adresa competitorilor mai tineri (Jessica Simpson, Jennifer Lopez) care mimeaza mai mult decat canta in spectacole. Scenografia a fost extraordinara, dansatorii extrem de talentati dadeau impresia ca aveau si pregatire pentru circ. Dupa fiecare piesa, Cher lua o scurta pauza pentru a-si schimba hainele (unele mai sumare decat celelalte). In aceste scurte pauze, monitoarele aratau secvente din viata artistei ca prezentatoare TV, cantareata sau actrita.

Mi-am dat seama ca Cher are foarte multe melodii care-mi plac, din pacate nici macar nu stiu cum se numesc unele dintre ele. Dintre cantecele ei mai vechi am recunoscut The Beat Goes On si I Got You Babe, iar dintre cele mai noi, imi amintesc Bang Bang, If I Could Turn Back Time, Strong Enough si Believe.

Acum trebuie sa inchei ca sa pornesc intr-o aventura planificata in ultimul moment. Am hotarat sa-mi petrec Craciunul la caldura Floridei, unde se anunta ploi in perioada urmatoare. Va doresc un Craciun Fericit si Un An Nou plin de impliniri!

Related posts:

Sarbatori

Am inceput sezonul sarbatorilor cu Thanksgiving-ul, pe care l-am intampinat in jurul unui curcan, incercand sa imitam (nu foarte reusit) cadrul festiv american. Am aflat prea tarziu ca preaumplutul curcan se mananca cu pireu de cartofi si sos de afine, asa ca l-am garnisit inacceptabil de gresit cu cartofi, morcovi si telina. Dar curcanul n-a avut nimic impotriva, cel putin starea in care se gasea cand l-am cumparat nu i-a permis nici macar sa-si exprime preferinta in privinta umpluturii.

A urmat ziua nationala a Romaniei pe care am sarbatorit-o timp de cateva zile (a se citi nopti tarzii) in laborator, cot la cot cu colegii si cu Vertes. A trebuit sa pregatim un experiment in vederea unei vizite oficiale (nu spui tine, persoane importante, printre care si Chris Enke). Asa se face ca am pierdut petrecerea organizata cu aceasta ocazie acasa la ambasadorul Romaniei in SUA. Si concertul Florian Pittis / Ducu Bertzi din 2 decembrie de la ambasada.

Dar totul e bine cand se termina cu bine… tot pe-atunci s-au terminat si cursurile. Dupa o scurta pauza a urmat perioada examenelor, care intre timp s-a sfarsit si ea. Mi-am propus ca de acum inainte sa nu-mi mai iau cursuri indiferent cat de bine le suna numele. Pentru ca am observat (in sfarsit) ca fiecare curs se serveste cu examene partiale si finale garnisite cu teme de casa saptamanale.

Am sarbatorit terminarea cursurilor intr-un club de jazz (Twins Jazz) in DC. Am mancat, am baut si am povestit in timp ce trei cantareti anonimi incercau sa ne atraga atentia asupra sunetelor pe care reuseasa le produca. Faptul ca ne intrerupeam activitatea la sfarsitul fiecarei melodii pentru a-i aplauda, nu ne-a convins sa dam banii pe CD-urile cu care ne imbiau din cand in cand.

Pentru ca veni vorba de localuri, am mai gasit unul cu numele de Brickseller, care (in ciuda numelui) vinde bere de prin toate colturile lumii. Din coltul numit Romania aveau pe meniu doar doua tipuri de bere, unul mai anonim decat celalalt. Pentru ca una dintre beri exista doar pe meniu, am baut o bere cu numele de Madonna (imbuteliata la Galati). Nu ma prea pricep la bere suficient de bine ca sa-mi dau cu parerea in privinta calitatii, dar nici cei cu pretentii n-au emis pareri foarte favorabile.

Am inceput sa sarbatoresc Craciunul inca din 12 decembrie cand formatia Acapella a sustinut un concert de colinde si cantece de inspiratie folclorica (multe probabil preluate de la Song-ul lui Mihalea). Acapella e un cor condus de George Miron si format din 5 fete si 4 baieti foarte talentati. Mi-au placut atat de mult incat am cumparat un CD de-al lor si ma pot lauda cu autografe de la toti componentii corului.

Si am continuat sarbatorirea Craciunului la un concert de colinde Stefan Hrusca. Asociatia studentilor, care s-a ocupat de organizare, a avut ideea inspirata de a organiza concertul intr-o biserica (St. Andrews, in College Park). Desi are melodii care-mi plac, nu ma consider un fan Hrusca si nici acest concert nu m-a convins. La un moment dat am inceput sa ma cam plictisesc, as fi vrut sa cante si altceva in afara de colinde. In orice caz, m-a surprins numarul mic de spectatori, ma asteptam ca numele combinat cu momentul sa-i adune pe majoritatea romanilor din zona. Probabil asta e unul dintre motivele pentru care unele concerte care strabat SUA ocolesc DC-ul.

Voi continua sarbatorirea Craciunului cu doua chefuri, despre care va voi povesti in mesajul meu urmator. Pana atunci va doresc ca sarbatorile de iarna sa va gaseasca sanatosi, fericiti iar anul care vine sa va transforme visele in realitate. Sarbatori fericite si La Multi Ani!

Related posts: